I o a n a V i n t i l ă —

translated by C l a r a B u r g h e l e a

vantablack

you are driving the highway that borders the Arizona desert

as night is falling

the wavelengths are weaving in into one another

the highway has no street lighting posts

so it is dark

darker than the core of an active coal

a vantablack darkness

& and the silence of an asteroid that yet spins around an orbit

far enough not to speed up

you are stuck in this room at the end of the world

lights off

and the only thing you see

is your heavy breath coming out of your lungs

with ice particles

some cirrus clouds good enough to be hung

on the clothesline

around your neck

vantablack

conduci pe drumul care delimitează deșertul Arizona

pe măsură ce se lasă seara

lungimile de undă se surpă unele în celelalte

drumul național n-are stâlpi de iluminat public

așa că e beznă

mai beznă decât în miezul unui cărbune activ  

o beznă de vantablack

& liniștea unui asteroid care se rotește încă pe o orbită

suficient de îndepărtată încât să nu prindă viteză

ești închis în camera asta de la marginea lumii

cu lumina stinsă

și singurul lucru pe care-l vezi

e respirația ce-ți iese tot mai greu din plămâni

cu particule de gheață

niște nori cirrus numai buni de întins

pe frânghia de rufe

din jurul gâtului tău

 almost clean almost sharp

from here rivers begin

                                     voices

                                                        poetry

with the tusk of the mammoths to support the pedestal of generations

[

mixture of

sperm

madness

blood

wood idols

calloused hands

]

I haven’t felt any of these

but have seen everything

how the instinct binds to the feet that tread

distances

& colossal spans of times

& the bones stay bare

                                               almost clean

                                               almost sharp

ready to cut any tree

ready to cut any word off the thing it names

even the rivers

into tributaries

and then into smaller pieces

until

none

of

them

has

any

name

left

 aproape curate aproape ascuțite

de aici pornesc fluviile

vocile

poezia

cu fildeșul mamuților ca suport pentru piedestalul generațiilor

[

mix de

spermă      

nebunie     

sânge                  

idoli din lemn              

mâini bătătorite

]

n-am simțit nimic din asta

dar am văzut totul

cum se leagă instinctul de picioarele care se târăsc

pe distanțe

& perioade colosale

& oasele rămân goale

aproape curate

aproape ascuțite

gata să taie orice copac

gata să taie orice cuvânt în lucrul pe care-l denumește

chiar și fluviile

în râurile aferente

și apoi în bucăți mai mici

până

ce

niciuna

nu

mai

are

vreun

nume

plexiglas

I see birds that smash their warm bodies against

plexiglas

& it is the only true thing I know right now

the only one I can tie to the back

and carry up a mountain of snowed-up eucalypti

which I can leave there

hanging by a branch   by the leg of a pregnant fox

it is the image of an old man a carton of milk in his arms

picking up birds from the sidewalk

while praying for another rainy day

for another one with a ripe heart

plexiglas

văd păsări care-și izbesc trupurile calde de

plexiglas 

& e singurul lucru adevărat pe care-l știu acum

singurul pe care-l pot lega de spate

și căra pe un munte de eucalipți înzăpeziți

pe care pot să-l las acolo 

agățat de o creangă      de piciorul unei vulpi gestante

e imaginea unui bătrân cu o cutie de carton în brațe

culegând păsări de pe trotuar 

în timp ce se roagă pentru încă o zi cu ploaie

pentru încă una cu inimă coaptă

.