I o a n a N i c o l a i e —

translated by C l a r a B u r g h e l e a

Group Photo

Neighbors roam freely in our house. They know when we toss and turn in our beds. They know when we turn our keys into the latch. They hear our gossip and store it in the elevator. The doors are hacksaws with missing teeth. They slam all day long, as if photographers were lurking in their hinges. Sometimes I struggle to cover a mouth open in the wall. Its lips are icing or semolina. The house is a robe well-rinsed in chlorine. I can use its flowery hems to make ties or cords tied on my belly. I live in an apartment building like in a plastic buckle.

One day was all about clinics slammed on the tip of the sandal. I need doctors, charts, nurses making dirty jokes. We chat as if wandering across white tops of the head. We poke at oilcloths for the quiet of old kits. Within our chests, child-old women learn how to shoot a slingshot. We seem to be waiting in the vaguely slanted eyes. 

A shadow like myself is just a jacket in a window... Or maybe a man’s jacket made of ancient fabric...

Pregnant women and infants have priority for sure. It is written on the doors... I am looking for an OB-GYN to accept me. I am looking for a woman doctor at the end of the working hours. The walls are seals you cannot break. And if I get there, coffee grounds moan in mugs. I will be caring six pound melons under my dress. I am still slender but also awfully far away…

Posters

A boy sold me a whale of a watermelon. The houses cracked and slowly trickled down the fields. Within the cracks, the seeds lively blinked under the soles of our feet.

The hallway put on braces of foam and armchairs. In the open space, a dress sits cross-legged. Skinny, she browses little books wearing men’s cuffs. Under her dust wig, there is a top of the head and bumps. The pages slowly open in orbits. But all this is just a dream and I run outside.

On the rack, tubes were sipping the fresh blood. I did not faint. On the wall, a trellis of morning glory was fading away. Words were made of syringes and posters. We were beginning to live in a creased, very sterile exam room. Inside white gloves, the cuticles turned in time into buckets. The needle pops, the needle is a road, it can be a river. I did not faint. Alcohol-swabbed lab coats and too red curls. Tubes are now sleeping on the rack... We are miniatures clumsily cut from a painting.

Fotografie de grup 

Vecinii umblă liberi prin casa noastră. Știu cînd ne întoarcem de pe-o parte pe alta în așternut. Știu cînd rotim cheia în broască. Ne aud bîrfele și le depozitează în lift. Ușile-s bomfaiere cu dinții știrbiți. Clămpăne toată ziua, de parcă-n țîțîni ar pîndi fotografi. Cîteodată mă chinui să astup o gură căscată-n perete. Buzele-i sînt glazură sau griș. Casa-i un halat clătit bine în clor. Din marginile-nflorate îmi pot face cravate sau cordoane strînse pe burtă. Stau într-un bloc ca într-o cataramă de plastic. 

O zi a fost cu policlinici trîntite pe vîrful sandalei. Îmi trebuie doctori, îmi trebuie fișe, asistenți glumind deocheat. Sporovăim de parcă am rătăci pe creștete albe. Scormonim mușamalele după liniștea truselor vechi. În piept, bătrîne-copii învață să tragă cu praștia. În ochii vag oblici părem s-așteptăm. 

O umbră ca mine e doar o geacă-n vitrină... Sau poate-un veston din stofă străveche... 

Gravidele și sugarii sînt sigur urgențe. Scrie pe uși... Caut medic la care să fiu. Caut doctoriță la sfîrșit de program. Pereții-s ștampile de care nu treci. Și dacă ajung pe acolo, zațul scîncește în cești. Sub rochie voi duce pepeni de opt kilograme. Sînt încă subțire, dar și grozav de departe...

Afișe

Am cumpărat lubeniță de la un copil cît o pungă neagră. Casele s-au rupt și au curs încetișor pe maidane. În crăpături, sîmburii clipeau vivace sub tălpi. 

Holul și-a pus o proteză din bureți și fotolii. În spațiile goale, o rochie șade turcește. Slăbănoagă, răsfoiește cu manșete bărbătești cărticele. Sub peruca de praf e un creștet de cap și cucuie. Paginile se deschid lent în orbite. Dar astea-s doar vis, și ies în fugă afară. 

În stativ, fiolele sorbeau sîngele proaspăt. N-am leșinat. Pe perete se ștergea un cadran din zorele. Vorbele erau din seringi și afișe. Începeam să trăim într-un cabinet creponat, foarte steril. În mănușile albe, pielițele-și făceau cu timpul găleți. Acul pocnește, acul e un drum, poate-un rîu. N-am leșinat. Halatele-s din vată cu spirt și bucle prea roșii. Fiolele dorm de-acum în stativ... Sîntem miniaturi decupate stîngaci din tablou.

.